La data de 2 iulie, curent, s-au împlinit 516 ani de la trecerea în neființă a Marelui Domnitor Ștefan cel Mare și Sfânt.
     Pentru a-i cinsti memoria, a nu da uitării trecutul, în semn de omagiu, vicepreședintele raionului, dna Aliona Briciag, secretarul Consiliului raional, dna Elena Copoț, angajații aparatului președintelui raionului și reprezentanți ai subdiviziunilor Consiliului raional au depus flori la bustul marelui domnitor.
       Ștefan cel Mare și Sfânt a murit în data de 2 iulie 1504, după ce s-a aflat pe tronul Moldovei timp de 47 de ani. Domnitorul a obținut 44 de victorii în cele 48 de războaie, pe care le-a purtat, în mare parte, cu Imperiul Otoman. A fost un diplomat și conducător militar de excepție, și-a iubit țara și a luptat aprig pentru statalitatea ei.

     Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. Unul dintre aceşti fericiţi, a fost și măritul Voievod Ştefan cel Mare al Moldovei, pe care poporul l-a numit şi cinstit, bun, mare şi sfânt. „Bun”, pentru faptele sale de milostenie şi iertarea celor greşiţi; „mare”, pentru iscusinţa cu care a condus ţara cu dreptate, întrucât prin el Dumnezeu a pedepsit pe cei lacomi şi trădători; „Sfânt”, pentru luptele sale de apărare a întregii creştinătăţi, cât şi pentru numărul mare de biserici şi mănăstiri pe care le-a zidit şi înzestrat cu cele necesare spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea credincioşilor.
     Marele Voievod Ştefan al Moldovei a fost fiul binecredincioşilor creştini Voievodul Bogdan al II-lea şi Doamna Maria-Marina Oltea. Încă din copilărie a arătat o dragoste deosebită faţă de ţară şi credinţa strămoşească. Şi a domnit, precum ştim, 47 de ani, 2 luni şi 3 săptămâni, luptând pentru apărarea hotarelor ţării şi a credinţei strămoşeşti, a întregii creştinătăţi, zidind cetăţi militare, dar şi cetăţi ale sufletului, adică multe biserici şi mănăstiri. În toate câte le făcea arăta dragoste, dreptate şi mărinimie, neuitând nici o clipă pe vitejii oşteni, pe cei săraci şi suferinzi, răsplătind şi ajutând pe toţi cu neţărmurită dragoste părintească.
     Deşi a fost încercat de numeroase suferinţe, nu şi-a pierdut niciodată nădejdea în Dumnezeu, ci şi-a purtat crucea vieţii sale cu răbdare creştinească, luptând cu dârzenie şi neîntrecută iscusinţă împotriva duşmanilor ţării şi ai credinţei.
       De aceea, istoria mărturiseşte că evlaviosul Ştefan Vodă a trăit nu pentru sine, ci pentru ţara şi credinţa întregului popor. Ştefan cel Mare a pus biruinţele în luptele purtate nu pe seama iscusinţei sale, ci a voii şi puterii lui Dumnezeu. Pentru credinţa şi smerenia sa, Dumnezeu i-a dat putere, înţelepciune și „har”.

      Voievodul a fost canonizat şi trecut în rândul sfinţilor în data de 15 iulie 1992, fiind sărbătorit în calendarul Bisericii Ortodoxe în data de 2 iulie. Subtil strateg și neînfricat luptător, diplomat neîntrecut, apărător al credinței creștine, promotor și constructor al artei și culturii epocii sale, el a lăsat ca mărturie cetățile de apărare, bisericile și mănăstirile cu arhitectura, pictura, broderiile și podoabele lor ce fac dovada atingerii ultimei culmi a desăvîrșirii, fiind o expresie a voinței de creație a unui om de geniu”.